În democraţii, oamenii îşi aleg conducătorii prin alegeri libere. Uneori însă, factori neaşteptaţi, precum starea vremii, joacă un rol extraordinar, schimbând cu totul rezultatele unor alegeri. Candidaţi care aveau şanse mai mici au primit o mâna de ajutor nesperată din partea naturii, iar mari favoriţi s-au văzut învinşi după ce n-au ştiut să facă faţă ploilor, inundaţiilor sau caniculei.

În ce măsură influenţează starea vremii prezenţa la vot? Conform unui sondaj comandat de The Weather Channel, o treime din alegătorii indecişi din America (cei care, în cele din urmă, decid cele mai multe din cursele electorale) declarau că depinde de vreme dacă vor merge la vot.

De obicei, aşa cum au arătat unele studii pe termen lung, precum unul ce a studiat alegerile municipale şi parlamentare din Olanda pe o perioadă de 30 de ani, o vreme extremă în ziua alegerilor înseamnă că la vot vor merge în primul rând electoratele “dure” ale fiecărui candidat sau partid.

Cu alte cuvinte, dacă ai un partid mare în spate, cu o mobilizare electorală puternică, sau pur şi simplu un număr mare de oameni care cred foarte tare în tine, ei vor veni la vot să te susţină, fie vânt, fie ploaie şi te pot transforma în câştigător, chiar dacă, în condiţii normale, rivalul tău ar câştiga.

Loialitatea asta a fost chiar măsurată – spre exemplu, fiecare 2.5 litri pe metru pătrat de ploaie reduc prezenţa la vot cu un procent, tot 1% din votanţi lipsind pentru fiecare 5 cm de ninsoare căzută. De exemplu, prognozarea de către vremea.ro a unei ploi un pic mai bogate ce ar acumula 25 l/mp ne poate permite să estimăm şi o scădere a prezenţei la vot cu 10%, mai ales din rândul nehotărâţilor.

Cum ar fi fost dacă?

Cele mai importante şi mai spectaculoase alegeri din lume, prezidenţialele americane, au fost şi ele influenţate de vreme, ba chiar într-un mod foarte serios. Desigur, părerile sunt împărţite – în timp ce unii spun că într-adevăr prezenţa la vot a fost mai scăzută însă nu suficient pentru a-i favoriza pe democraţi ori pe republicani, alţii au o părere opusă.

Pentru partizanii celei de-a doua opţiuni, o serie de alegeri câştigate la limită îşi datorează rezultatul ploii, vântului sau ninsorii. Celebrul John Fitzgerald Kennedy a câştigat în 1960 şi datorită unei vremi însorite în cea mai mare parte a SUA, care i-a mobilizat mai bine pe alegătorii democraţi, el învingându-l la limită pe republicanul Richard Nixon.

În 2000, a venit rândul unui democrat să piardă preşedinţia SUA la mustaţă, din cauza, se pare, şi a vremii. Este vorba de Al Gore, care a pierdut statul decisiv, Florida, la circa 2.000 de voturi, în condiţiile în care a plouat şi a fost umezeală acolo, iar susţinătorii săi democraţi – se pare amatori de vreme frumoasă – au ieşit la vot în număr mai mic.

Această dependenţă de vremea frumoasă a Partidului Democrat se explică prin păturile mai sărace ale populaţiei ce sunt baza susţinătorilor P.D. Alegerile având loc în timpul săptămânii, persoanele ce lucrează până seară şi nici nu au mijloace de transport proprii pot decide mult mai uşor că poate nu vor să aştepte autobuzul în ploaie şi mai bine lasă pe alţii să decidă cine va fi noul preşedinte.

Nu e despre vreme, ci de cum știi să-i faci față

Uneori, nu faptul că e vreme rea te face să pierzi alegerile, ci modul în care faci faţă situaţiei. Potrivit unui studiu, în cazul fenomenelor extreme, dacă te afli la putere şi te descurci bine în situaţii de criză, oamenii vor vedea asta şi te vor răsplăti la vot. Şi reciproca e valabilă, electoratul pedepsind pe cei aflaţi la putere pentru pierderile ce puteau fi evitate cauzate de dezastrele naturale.

Unul dintre exemplele “clasice” care demonstrează cum se poate întâmpla asta vine tot din America, din anul 1979. Atunci, Michael Bilandic, primarul oraşului Chicago, a trebuit să se recunoască învins din cauza ninsorii. Cu doar câteva săptămâni înainte de alegeri, nămeţi de zăpadă de câţiva metri au acoperit marele oraş american. Reacţia primarului a fost dezastruoasă – a ordonat ca maşinile rezidenţilor să fie mutate în parcări, doar că cele mai multe din ele erau închise şi oamenii s-au ales cu amenzi de circulaţie. Apoi, a închis transportul în comun pentru cartierele populate de locuitori de culoare, stârnind furia acestora. Şi seria erorilor a continuat, astfel încât Bilandic nici măcar nu a mai ajuns să candideze pentru primărie din nou, pierzând chiar şi alegerile pentru nominalizare din propriul partid.

Un alt om din Chicago, preşedintele american Barack Obama, s-a descurcat mult mai bine când a fost confruntat cu un dezastru natural. Vorbim aici de uraganul Sandy, care a lovit Estul SUA, mai ales statul New Jersey, chiar înainte de alegerile prezidenţiale din 2012. Obama căuta atunci să câştige un al doilea mandat, însă contracandidatul său Mitt Romney era “pe val”, venind tare din urmă şi egalandu-l în sondaje, fiind la un pas să câştige.

Cu toate acestea, preşedintele Obama s-a descurcat foarte bine în gestionarea dezastrului, intervenind prompt şi făcând “o treabă remarcabilă”, după cum a spus chiar guvernatorul republican de New Jersey Chris Christie, coleg deci de partid cu rivalul lui Obama.

A contat şi faptul că Romney era unul din cei care se opuneau FEMA, programul federal pentru gestionarea dezastrelor, însă ar fi fost doar un amănunt dacă Obama nu se descurca aşa cum trebuie în fruntea operaţiunilor de după trecerea uraganului.

Vremea și alegerile din România

Starea vremii a fost mereu importantă în România. Există şi un motiv serios pentru care, spre exemplu, ele se desfăşoară de obicei toamna. Cum suntem o societate cu rădăcini agrare, s-a observat că alegătorii sunt mai mulţumiţi toamna, când şi-au strâns deja recoltele.

Comuniştii au fost primii care s-au folosit de asta, cu ocazia celebrelor alegeri din 1946, pe care le-au şi organizat. Când au observat că, deşi le dăduseră pământ multor ţărani şi puseseră alegerile toamna, când oamenii erau mai mulţumiţi, au pierdut, comuniştii susţinuţi de armata sovietică au recurs la o stratagemă mai sigură – le-au falsificat.

Din 1992 încoace, toate alegerile importante – cele prezidenţiale şi parlamentare- s-au petrecut toamna. Fără succes, se pare, pentru guvernele în funcţie, care au trebuit să încline, de fiecare dată, steagul după 4 ani. Vremea a contat, uneori, doar în privinţa dimensiunii victoriei – spre exemplu, în 2012, USL a reuşit să-şi mobilizeze mai bine electoratul, în ciuda ninsorii, şi a obţinut o victorie zdrobitoare în fața deziluzionatei alianţe dominate de PDL, adică ARD.

Un semn de întrebare se poate ridica în privinţa scrutinului de demitere a preşedintelui Traian Băsescu, tot din 2012. Oare ar fi fost alt rezultat decât rămânerea în funcţie a acestuia, la limită, dacă nu ar fi fost foarte cald în acea zi? Greu de spus.

Tot ca o particularitate românească se remarcă şi faptul că, deşi locuitorilor din mediul rural le este mai greu să ajungă la urne, prezenţa la vot este din ce în ce mai mare față de mediu urban. La ţară vremea rea, distanţa până la centru de votare şi drumurile proaste se pare că sunt contrabalansate de găleţile şi plasele cu atenţii sau de faptul că “toată lumea cunoaşte pe toată lumea”, şansele unor eventuale sancţiuni/recompense pentru cei care nu votează/votează într-un anumit fel fiind mai crescute (sursă: Marius I. Tătar).

Trăgând o linie, putem spune că vremea joacă un rol neaşteptat de important în unele alegeri şi reuşește să “convingă” electoratul să participe la scrutin mai mult decât ar putea s-o facă mulți dintre politicieni.

Un articol ido.ro